Prietenii nu sunt pentru o viață, ei vin în anumite circumstanțe și pleacă în alte circumstanțe. Viața ne adună și ne desparte. Prietenii sunt aleși la maturitate pe interes și numai în copilărie am făcut alegerile cele mai sincere… Dar timpul schimbă multe, înlocuiește oameni și încheie relații.
Nu am avut mulţi prieteni din cei foarte apropiați, dar pe toți i-am petrecut din viaţa mea cu sentimentul de pierdere. Și nici nu știu ce am pierdut – oameni sau timp și sentimente pentru oameni.
M-am îndepărtat de toți prietenii mei de altădată… În trecut, am împărtășit cu ei trăiri dintre cele mai profunde, iar azi nu ne mai spunem „La mulți ani” sau „Bună, ce mai faci?”. Am copilărit și am suflat împreună lumânările din tort, am învățat și am descoperit lucruri necunoscute, iar azi plecăm și venim fără să ne mai recunoaștem, suntem mirese și mame fără să ne mai ținem minte…
Nu știu cum funcționează prieteniile la maturitate – sper să aflu într-o zi după atâtea încercări eșuate – dar cu mare drag îmi aduc aminte de momentele de prietenie din trecut… Iar clipele frumoase fac oamenii frumoși în amintirea mea. Și nu contează că nu mai sunt lângă mine și că ne-am uitat reciproc, contează că ne-am influențat viețile…
Prieteniile nu se forțează, ele se construiesc în timp, iar o bază solidă este ceea ce vine de la sine. Găsirea unui prieten adevărat e ca marele noroc de a-ți găsi dragostea. Și da, prieteniile sunt la fel de importante ca relația de cuplu și nu se exclud reciproc. Dar niciodată nu se știe dacă nu cumva ceea ce începe frumos va avea și un sfârșit… În timp, se zice, că facem față mai ușor relațiilor care se încheie…
Se pare că omul are nevoie de mai mult decât sănătate, un job și o familie pentru a fi fericit. Avem nevoie de prieteni – oameni străini care să ne iubească… Și oare de ce? 🙂
Facebook Ladylike
Instagram Daniela Dermengi